“în viaţă, dacă munceşti, ştii;
dacă ştii şi crezi (în Dumnezeu) trebuie să vrei,
iar dacă vrei trebuie să poţi”
Ceea ce era incredibil, în urmă cu un an, la 27 mai 2012, rămâne şi astăzi greu de acceptat pentru toţi cei care l-au cunoscut, apreciat şi admirat, în cel mai înalt grad, pe preşedintele Marin Toma, despărţirea de mentorul tuturor profesioniştilor contabili din ţara noastră fiind resimţită permanent cu durere şi imposibilă consolare, aşa cum se întâmplă totdeauna cu personalităţile autentice, cu cei ce şi-au lăsat amprenta puternică, de neconfruntat asupra destinelor contemporanilor şi ale celor care vor urma. Pe măsura trecerii timpului amintirea îi este vie, iar opera sa atât de bogată, pe toate planurile – profesional, civic, etic – se afirmă ca o valoare perenă, naţională şi universală.
VIZIONARUL. În zorii recâştigării libertăţii naţiunii române, la începutul anilor ’90 din secolul trecut, când confruntările puternice privind viitorul României, în special cel al economiei ţării, căpătaseră o deosebită acuitate, când preocupările cotidiene, îndreptate spre asigurarea mijloacelor minime de existenţă, dominau întreaga societate, cel ce devenise directorul general al Controlului Financiar de Stat din Ministerul Finanţelor, profesionistul de excepţie Marin Toma şi-a uimit colegii prin temeritatea propriei viziuni novatoare. Reîntors de la Madrid, unde a reprezentat România la primul Congres al Curţilor de Conturi din Europa, şi-a afirmat capacitatea de antemergător prin formularea a două propuneri menite să dea mai multă consistenţă procesului de tranziţie spre o economie de piaţă funcţională: înfiinţarea Curţii de Conturi pentru sectorul de stat şi a Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi pentru sectorul privat. Ideea principală consta în oprirea fenomenelor distructive care prezentau imensul risc al disoluţiei autorităţilor statului, mai ales prin derapajele grave în materie de gestionare a banului public şi în pregătirea premiselor pentru extinderea şi consolidarea sectorului privat din economie. Atunci, toate aceste idei erau şocante, însă asemenea altor mari deschizători de drumuri, timpul i-a dat dreptate. În spiritul viziunii sale, Marin Toma a contribuit decisiv la elaborarea proiectelor de lege privind controlul financiar de stat şi înfiinţarea Gărzii Financiare.
Al doilea mare şoc pe care Marin Toma l-a provocat a fost demisia sa din importanta funcţie pe care o deţinea în Ministerul Finanţelor pentru a se dedica integral şi pentru totdeauna profesiei de bază. A înfiinţat prima firmă postdecembristă de expertiză contabilă „Romcontrol DC SA”, marcând astfel apariţia, în sectorul privat din România, a unei entităţi menite să promoveze un alt mod de exercitare a profesiei contabile în noile condiţii economice şi sociale. În acest fel a dat expresie importanţei pe care a acordat-o, fără răgaz şi fără compromisuri, puterii exemplului personal.
Simultan cu activitatea din firma pe care a înfiinţat-o, s-a angajat cu o energie, cu o determinare ieşite din comun, în opera de refacere a CECCAR, organizaţie înfiinţată, în 1921, de profesorul Grigore Trancu-Iaşi şi desfiinţată de regimul totalitar în 1951. Iată cum ISTORIA a fost marcată prima dată la 30 de ani, iar a doua după încă 40 de ani de acte fundamentale ale evoluţiei profesiei contabile. În pofida vitregiei vremurilor, această profesie n-a încetat să se afirme ca un pilon de neînlocuit al întregii vieţi economice şi sociale a ţării. Renaşterea CECCAR prin demersul esenţial al celui comemorat astăzi a reprezentat şi reprezintă cea mai preţioasă mărturie a ceea ce a însemnat VIZIUNEA acestui profesionist desăvârşit, dublat de un adevărat promotor al solidarităţii cu întreaga comunitate din care a făcut parte. Fără Marin Toma, Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România n-ar fi fost şi nu ar fi ceea ce a devenit prin punerea în operă a viziunii sale de anvergură istorică, îndeosebi în sfera de activitate pe care a slujit-o ca nimeni altul. A cultivat respectul faţă de noi înşine, ca o condiţie obligatorie, pentru a fi respectaţi în societatea românească şi pretutindeni în lume.
CONSTRUCTORUL. Cine se apleacă asupra drumului parcurs de CECCAR în perioada postdecembristă are prilejul să constate ce înseamnă în practică spiritul constructiv, vocaţia de a aduce permanent valoare adăugată unei profesii, unei activităţi a cărei utilitate economică şi socială se află în afara oricărei discuţii.
În momentul în care s-a angajat, cu toate forţele sale, în realizarea marelui proiect numit CECCAR, Marin Toma a acţionat rapid, iar temelia noii organizaţii a fost pusă prin elaborarea a trei documente de cea mai mare importanţă: proiectul de lege privind expertiza contabilă şi reînfiinţarea Corpului, Regulamentul de organizare şi funcţionare a CECCAR şi Codul privind conduita etică şi profesională a experţilor contabili şi contabililor autorizaţi. N-a fost uşor să se finalizeze toate aceste acte legislative, rezistenţa la nou, la schimbări radicale manifestându-se din plin şi în perioada respectivă. Abia în iunie 1994, s-a adoptat Ordonanţa nr. 65 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă, organizarea şi funcţionarea CECCAR.
Imediat, Marin Toma şi echipa pe care reuşise s-o formeze au trecut la înfiinţarea filialelor judeţene CECCAR, fiind necesar – şi în acest proces – să fie înfruntate şi depăşite numeroase dificultăţi, inclusiv de mentalitate. Cel mai greu a fost să se convingă colegii de profesie că viitorul lor depinde, în mod decisiv, de consolidarea sectorului privat din economie. Cu perseverenţă şi meticulozitate, pe temelia unei legislaţii viabile, s-a ridicat – pas cu pas – edificiul CECCAR. Prima Conferinţă Naţională (noiembrie 1994) a consfinţit eficacitatea eforturilor depuse de Marin Toma şi l-a ales preşedinte al CECCAR, alături de vicepreşedinţii Mihai Ristea, Călin Oprea, Mircea Cristea, Mircea Boulescu şi Nicolae Feleagă. Ştia să transforme energia emoţională în pârghii ale raţionalităţii, să-şi motiveze colaboratorii, alţi colegi de breaslă prin promovarea valorilor autentice nu numai ale profesiei contabile, ci şi ale întregii noastre naţiuni. Nu dorea să epateze, să impresioneze, însă tot ce întreprindea trezea, firesc, admiraţie, un interes deosebit, ceea ce-l situa, totdeauna, deasupra necazurilor cotidiene, a vicisiditudinilor unei tranziţii care părea fără de sfârşit.
Opera sa constructivă a continuat prin stabilirea unor legături tot mai puternice cu structurile mediului de afaceri, dar şi cu noile organisme statale abilitate să coordoneze procesul de privatizare la scară naţională. În acest fel s-a produs firesc, organic, un proces de însemnătate majoră: recunoaşterea CECCAR drept exponentul legitim şi legal al profesioniştilor contabili din ţara noastră. O recunoaştere de iure şi facto care l-a situat pe preşedintele Marin Toma în rândurile persoanelor publice influente, cu o mare autoritate ştiinţifică, profesională şi umană, de cuvântul şi opinia căruia s-a ţinut seama într-o măsură tot mai mare şi mai consistentă.
Recunoaşterea internă a constituit suportul trainic pentru obţinerea celei externe. Într-o lume în care procesele integrării şi, pe un plan mai larg, ale globalizării avansau rapid, determinând schimbări de fond şi în profesia contabilă, devenea limpede că se impuneau deschideri, adevărate străpungeri în percepţia internaţională a ceea ce reprezentau contabilii români. Profesorul Toma a iniţiat, încă din anul 1995, tratative finalizate cu succes în vederea încheierii de acorduri cu organizaţiile similare din alte ţări. „Gheaţa” a fost spartă cu acordurile de colaborare cu colegii din Ungaria, Polonia, Italia, Franţa, Marea Britanie şi Olanda. Din nou, viziunea de constructor a profesorului Marin Toma s-a dovedit deosebit de inspirată. Respectivele acorduri au constituit punctul de plecare în următoarele acte de mare importanţă: depunerea de candidaturi pentru dobândirea de către CECCAR a calităţii de membru al Federaţiei Internaţionale a Contabililor (IFAC) şi al Federaţiei Experţilor Contabili Europeni (FEE).
După vizita în România, în decembrie 1995, a directorului executiv al IFAC, John Grunner, în 1996, CECCAR a fost primit membru al celei mai mari şi reprezentative organizaţii internaţionale a contabililor.
Cererea de aderare la FEE a marcat o premieră întrucât atunci în această Fundaţie nu erau primite decât organizaţiile din ţările membre ale UE. Dar, după vizita la faţa locului în România a unei delegaţii a FEE, s-a deschis drumul CECCAR spre această Federaţie, mai întâi ca membru corespondent şi, apoi, ca membru cu drepturi depline. Astfel, se poate afirma, cu toată convingerea, că prin demersul preşedintelui Toma s-a consemnat prima participare românească efectivă, unanim apreciată, în structuri reprezentative ale UE.
În acest fel s-a „finisat” (ca să folosim tot un termen specific activităţii din construcţii) casa noastră, a contabililor români, o casă care – la propriu şi la figurat – a continuat să se modernizeze, să capete dimensiuni cantitative şi calitative care i-au conferit calitatea de cea mai puternică organizaţie profesională, nu numai din România, ci şi din sud-estul Europei. Nu-i plăceau mizele mici, ci îndemna, totdeauna, să se stabilească ţeluri înalte care motivau acţiunile curajoase, dar negreşit pe o bază realistă. Avea un dar aparte în ceea ce priveşte aprecierea corectă a oamenilor – element indispensabil în exercitarea funcţiei sale de mentor, de conducător. A fost, asemenea tuturor personalităţilor autentice, obiectul unor controverse, nu a fost pe placul birocraţilor, al celor despre care se spune că „sunt încremeniţi în proiect”, dar dialogul pe care l-a promovat în permanenţă a contracarat relele intenţii, intrigile, invidiile şi alte tare ale celor neadaptaţi la exigenţele morale pe care preşedintele Toma le-a respectat necondiţionat.
MANAGERUL. Timp de peste două decenii, preşedintele Marin Toma a trudit, aşa cum o fac, de regulă, adevăraţii profesionişti, pentru consolidarea CECCAR pe toate planurile, mai ales în ceea ce priveşte îndeplinirea rolului de neînlocuit pe care l-a avut şi îl are în promovarea şi apărarea profesiei contabile în ţară şi în străinătate. Fireşte, nu este cu putinţă să facem acum pe scurt, nici măcar o simplă trecere în revistă a activităţii preşedintelui Toma îndreptată spre extinderea şi aprofundarea rolului CECCAR ca exponent al profesiei contabile, în condiţiile în care România a parcurs cu dificultăţi imense, cu sacrificiile considerabile ale concetăţenilor, etape decisive ale procesului de tranziţie spre economia de piaţă funcţională, realitate consacrată prin primirea – de la 1 ianuarie 2007 – a statutului de ţară membră a Uniunii Europene.
Pas cu pas, preşedintele Toma a condus procesul de îmbunătăţire a infrastructurii profesionale prin elaborarea de standarde şi revizuirea celor existente. Mai ales, standardele de comunicare cu întreprinderile mici şi mijlocii, standardele de prezentare a lucrărilor efectuate pentru IMM-uri au avut un impact deosebit de puternic asupra întregii comunităţi contabile din România. La fel, crearea structurilor necesare pentru educaţia continuă, elaborarea Codului deontologic iniţiat de CECCAR (document care s-a bucurat de cel mai profund şi larg interes în toate ţările din Europa Centrală şi de Est), pionieratul în susţinerea auditului extern în serviciile prestate de experţii contabili, preocuparea continuă pentru asigurarea unor condiţii moderne de lucru în structurile teritoriale, iniţierea relaţiilor de colaborare cu camerele de comerţ şi industrie, cu organismele patronale, cu alte componente ale mediului de afaceri, eliminarea dificultăţilor de ordin legislativ şi instituţional în raporturile cu organismele administraţiei publice sunt numai câteva dintre contribuţiile de seamă, de o valoare deosebită, ale preşedintelui Marin Toma la asigurarea unui management performant la nivelul întregului Corp al Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România.
Deosebit de importantă a fost şi este formarea echipei executive a CECCAR, condusă de directorul general, ec. Daniela Vulcan, echipă pe care preşedintele Toma a sprijinit-o cu grijă, cu căldura sa niciodată nedezminţită în tot ce a întreprins pentru încurajarea tinerelor generaţii, pentru promovarea adevăratelor valori. Nu a neglijat niciun detaliu menit să permită fructificarea iniţiativelor individuale, dar şi respectul faţă de cei merituoşi. Şi aceasta, pe întreaga gamă de activităţi ale CECCAR de la sfera conceptuală, strategică până la cea executivă, oferind prin propria competenţă la cel mai înalt nivel şi prin maximă responsabilitate un adevărat model de manager al timpurilor noastre.
PROFESORUL. Preşedintele Marin Toma şi-a valorificat preţioasele aptitudini de dascăl în cel mai cuprinzător mod cu putinţă. S-a ocupat permanent de formarea profesională şi etică a colaboratorilor apropiaţi, a colegilor din conducerea CECCAR la nivel naţional şi judeţean, a desfăşurat şi o prestigioasă activitate didactică, de catedră. Pentru contribuţiile sale ştiinţifice, mai ales la fundamentarea valorilor, a principiilor şi a regulilor profesiei contabile a obţinut, în anul 1999, titlul de doctor în economie.
Contactul său permanent cu mediul academic şi universitar şi participarea nemijlocită la activitatea din învăţământul superior a reprezentat temeiul obţinerii, la începutul anului 2005, a calităţii de profesor la Catedra de Contabilitate, Audit şi Control de Gestiune la Academia de Studii Economice Bucureşti.
În cariera sa universitară, ca şi în alte componente ale profesiei contabile, profesorul Marin Toma a excelat prin creativitate şi rigoare, ambele potenţate – aşa cum am mai remarcat – prin modul apropiat, colegial de comportament, inclusiv cu tinerii aspiranţi la atingerea unor cote cât mai ridicate de performanţă în profesia aleasă. A avut ceea ce se numeşte „har didactic”, aceea inefabilă capacitate de a transmite nu numai cunoştinţe, ci şi comportamentul care generează nu numai prestigiu, ci şi încredere. Desigur, impresionează aria preocupărilor sale didactice, cursurile pe care le-a predat în domeniile expertizei contabile, evaluării întreprinderilor, deontologiei contabile, auditului financiar, însă remarcabile au fost şi modalităţile prin care a transmis cunoştinţele, faptul că acestea nu erau considerate doar un simplu exerciţiu intelectual, ci temelia unui mod de viaţă, de muncă pus în serviciul public, concept care îi era nu numai drag, ci şi neabătută călăuză în acţiune.
Este de remarcat că toţi studenţii săi, ca şi tinerii absolvenţi pe care i-a format pentru exercitarea profesiei contabile au simţit, în profesorul Toma, o personalitate care şi-a iubit, în cel mai înalt grad, „meseria” căreia i s-a dedicat. A militat, inclusiv de la catedră, pentru înnobilarea profesiei de contabil nu numai cu achiziţiile cele mai noi, mai avansate ale ştiinţei, ci şi cu tot ceea ce dă forţă şi frumuseţe relaţiilor interumane, actelor de conştiinţă care le definesc, în primă şi ultimă instanţă.
OMUL. Cu prilejul împlinirii a 90 de ani de la înfiinţarea CECCAR, lumea cărţilor valoroase s-a îmbogăţit cu o lucrare inedită prin conţinut şi formă, „Drumuri prin memoria profesiei contabile” al cărei autor, prof. univ. dr. Marin Toma, a redactat-o – de facto – la tensiunea specifică a unui testament profesional de o valoare cu totul deosebită. În paginile acestei cărţi, fie că este vorba despre excelente pagini cu caracter memorialistic, fie despre teme de mare impact ştiinţific, fie că se tratează aspecte de ordin practic sau se adoptă poziţii tranşante faţă de politicile publice, totul se îmbină armonios în ceea ce l-a caracterizat pe autor, înainte de toate, ca OM.
În prefaţa semnată de membrii Biroului Permanent (prof. univ. dr. Mihai Ristea, prof. univ. dr. Vasile Răileanu, prof. univ. dr. Ioan Nistor, lector univ. dr. Ecaterina Necşulescu, lector univ. dr. Vasile Alin Monea şi directorul general al CECCAR, ec. Daniela Vulcan) se releva, cu deosebită căldură că „Omul TOMA MARIN s-a personalizat ca un spirit dinamic, care te acoperă cu policromia acţiunilor şi inteligenţa soluţiilor, în cele mai multe cazuri fără replică. Prin alternanţă, după caz, este când serios, când vesel, preocupat şi detaşat, exigent şi îngăduitor, transparent şi fidel. Este un fantast pe care nu-l sperie nici măcar propria imagine într-o oglindă spartă. Ca oltean, caută tot timpul surâsul, optimismul şi sensul adevărat al vieţii. Trăieşte frumos şi plămădeşte multe şi bune. Riguros ca un principiu în căutarea perfecţiunii calme şi drept s-a impus prin clarviziune şi nemulţumire, căutare şi găsire. Fără a exagera apreciem că preşedintele a avut credinţa misiunii asumate”.
În toate aceste momente ale unei cariere de excepţie nu lăsa niciodată să se vadă, să se simtă povara propriei responsabilităţi. O responsabilitate imensă. Se afla mereu cu un pas înainte prin idei, prin acţiuni temerare, prin asumarea riscurilor, dar n-a pierdut niciodată contactul cu toţi cei care l-au urmat, mergea cu ei cot la cot, cu o modestie ieşită din comun. A răsplătit încrederea cu încredere, recunoştinţa cu recunoştinţă, loialitatea cu loialitate. N-a acceptat niciodată aventurismul, nici în exercitarea profesiei şi nici în manifestările publice. Prin fervoarea sa intelectuală ajuta să se pună în valoare, la cote tot mai înalte, capacităţile colegilor, ceea ce permitea ca fiecare să slujească obiectivele comune cu tot ce avea mai bun ca profesionist, ca membru al Cetăţii. Optimismul reprezenta starea sa naturală de a fi. Aprecia firescul şi detesta mimetismul, oportunismul, linguşeala, tot ceea ce era contrafăcut.
În momentele de mare durere ale despărţirii de preşedintele Marin Toma, numeroşi colaboratori, colegi, specialişti de prestigiu din cele mai diverse domenii de activitate, conducători ai organizaţiilor profesionale internaţionale şi regionale, demnitari români,precum şi alte personalităţi au exprimat, cu sinceritate, sentimentele lor de profund regret şi preţuire faţă de marele dispărut. Toate au conturat ceea ce a reprezentat profilul său uman. Nimic din ceea ce poate defini un semen de-al nostru, care s-a caracterizat, fără încetare, prin viziune, creaţie, dăruire faţă de cei mulţi şi dragoste faţă de tânăra generaţie n-a fost uitat atunci când s-a evocat viaţa şi drumul de muncă, fără preget, al profesorului Marin Toma. S-a dovedit, însă, că sunt prea puţine şi nu suficient de expresive cuvintele care să exprime, la întreaga lor valoare, sentimentele cu care a fost înconjurat şi este omagiat şi după plecarea sa în Ceruri, cel care şi-a legat bunul său nume şi renumele de rezonanţă naţională şi internaţională de ceea ce a reprezentat un crez în viaţă, o operă care va dăinui de-a pururi şi care poartă sigla CECCAR, a unui corp profesional dedicat, fără rezerve, interesului public, interesului naţional.
La împlinirea unui an de la moartea sa, preşedintele Marin Toma inspiră, în continuare, şi va inspira veşnic acele gânduri şi fapte care îl fac pe orice om să-şi manifeste liber opţiunile profesionale şi civice şi să se dedice binelui public, aşa cum a făcut-o cel care ne-a părăsit doar fizic, la 27 mai 2012. Moştenirea de creaţie şi de suflet pe care ne-a lăsat-o face parte din tezaurul profesional şi etic al contabililor, al tuturor economiştilor români şi colegilor noştri de peste hotare. Este o moştenire care poartă pecetea unităţii unei profesii de seamă, a conştiinţei datoriei împlinite, a umanităţii în expresia ei cea mai înaltă.
